Tocmai vizionez o emisiune pe Realitatea, unde bineinteles ca se vorbeste despre candidatii la presedintia Romaniei. Nu imi vine sa cred ca in platoul emisiunii e prezent si Huidu. De cand e acest Serban Huidu mare specialist in ale politicii? Sau stai ca e la moda sa te bagi peste tot…

Nu ma pasioneaza si nu m-a pasionat vreodata politica, insa oricat m-as stradui nu imi pot explica prezenta “specialistului deontolog” la aceasta discutie. Mi-a confirmat pentru a mia oara in plus cat de josnici sunt unii oameni si cat de mult pretuiesc faptul ca apar pe sticla. Cred ca acest gen de oameni pot fi lejer comparati cu diversele personaje care apar in fata tarii sa cante si ei nu stiu nici sa vorbeasca bine, dar sa mai si cante?!

M-am uitat azi la inregistrarea cu Becali de la sedinta din cadrul Parlamentului European si mi-am dat seama ca deja nu mai e o gluma, ca deja e mult prea trist pentru a putea macar glumi cu asa ceva. Daca un om cu studiile si cultura generala a distinsului domn Becali a ajuns sa reprezinte Romania in Europa, atunci de ce ne miram ca toti fug si rad de romani?

Pacat de munca atator oameni ce au cinstit numele tarii si l-au dus peste tot in lume. Oameni care nu au fost niciodata apreciati asa cum ar trebui, oameni ale caror realizari le vor pomeni si copiii nostri.

Marian Drăgulescu, medaliat cu aur la sărituri, la CM de gimnastică

Astazi imi e rusine ca sunt cetatean roman.

Astazi imi e rusine ca traiesc intr-o asemenea tara.

Azi imi e rusine cu mine…

Ai simtit vreodata ca esti un strain in propria ta viata? Ai avut vreodata crudul sentiment ca tot ce era mai bun si mai frumos in viata ta a fost construit avand ca fundatie o mare de minciuni si de lucruri trecute cu vederea? Da, doare sa te trezesti din ceea ce tu credeai ca e un vis frumos. Doare poate prea mult, dar e mai bine.

Cred ca toti cautam fericirea in viata asta.

Cred ca unii au sentimentul ca o ating, iar altii o cauta o viata intreaga.

Cert este ca fiecare dintre noi are momente in viata lui in care simte fericirea cu adevarat. Si pentru acele momente merita sa treci prin foc.

Multi se intreaba de ce suferim totusi atat de mult. Cred ca daca nu ar exista aceste hopuri din viata noastra poate nu am stii sa apreciem cu adevarat momentele fericite.

So what if it hurts me? So what it I break down? So what if this world just throws me off the edge, my feet run out of ground? I just wanna be happy…

O data cu frigul de afara a venit si prima mea saptamana de scoala. Mai bine spus, prima mea saptamana de facultate ca asa spun unii. Dar mie imi place sa spun ca sunt la scoala. Cuvantul asta imi aminteste de multe si mentine viu copilul din mine. Da, am crescut, dar in unele momente mi-as dori atat de mult sa mai fiu mica si sa nu-mi pese de nimic. Cand eram mica nu credeam ca am sa-mi doresc sa mai fiu copil. Atunci conta doar sa cresc cat mai repede…

Si cum va spuneam, am inceput in sfarsit cursurile la master. Pana acum pot doar sa va spun ca am o multime de proiecte de facut si extrem de mult de invatat, dar cred ca asta e ceea ce vreau sa fac. Cel putin deocamdata.

Vreau sa vina vara inapoi!!! Sau cel putin toamna, ca asta numai toamna nu e. Vreau sa mai port o data rochia preferata pana sa vina gerul cel mare si mai vreau sa fie soare in fiecare zi! Incep sa lucrez cu Adi la un proiect foarte tare si sper din tot sufletul sa ne si iasa. Am sa va anunt despre ce e vorba cand va se va concretiza. Intre timp incerc si sa-mi gasesc ceva de lucru, eventual ceva part time.

Am o noua obsesie in materie de muzica. Nu stiu daca v-am spus, dar mie cand imi place o piesa cu adevarat o ascult incontinuu cateva zile. Daca ma satur de ea in prima zi e clar, nu e ceva deosebit. Ei bine, acum imi place Pink - I don’t believe you. Si imi place si clipul foarte mult.

Si am mai dezvoltat o obsesie. De cand ma uit la “Lie to me” am inceput sa studiez oamenii si e destul de ciudata senzatia, dar despre asta si despre cine si cu ce ma minte poate in postul urmator

Zile insorite va doresc!

Da, da! Mai am o saptamana de vacanta pentru ca abia pe 12 octombrie incep cursurile la master. Pana atunci am hotarat ca trebuie sa mai vizionez cateva filme, avand in vedere si vremea de afara. Am cerut sa vina vara inapoi, dar nu se poate, asa ca ma voi multumi si cu putin soare, numai sa apara.

State of play e un film foarte tare. Nu am reusit sa vad inca Gamer, dar cei care au fost la cinema si l-au vazut nu au fost foarte incantati. Mai nou imi place piesa Paparazzi a lui Lady Gaga, desi pana acum nu mi-a placut in mod deosebit nici o piesa de-a ei. Nu ma incanta cu nimic tipa si nici nu vad ceva de durata in tot acest boom cu si despre ea, dar asta e o alta discutie.

Ca tot a venit vorba despre muzica, clipul celor de la Morandi e absolut bestial.

V-am zis in postul trecut ca ma uit la seriale. Bineinteles ca House mi s-a parut ca a avut cel mai bun inceput de sezon. Gossip Girl se complac in situatia existenta, iar fazele cu Serena mi se par penibile. Cum o inteleg toti pe ea ca nu vrea sa mearga la facultate si cum o lasa toti sa faca ce vrea, e incredibil. Pe langa faza cu tatal ei, care tot asa mi se pare trasa de par. Dar sa speram ca vor evolua lucrurile.

In Grey’s Anatomy prea mult au plans saracii, iar unele faze mi s-au parut ciudate. In episoadele, cele 2 la numar, de inceput de sezon toata lumea plangea, iar rasul a fost plasat cam ciudat in cadrul intregului context. Ma bucur ca au pastrat-o pe Izzie, oricum George nu m-a incantat cu nimic.

Am un nou serial absolut demential. Lie to me e despre o echipa de specialisti in emotii, trairi si gesturi umane. Mai exact ei isi dau seama cand o persoana minte din mimica fetei si gesturi. Daca iti place House, vei adora Lie to me.

In rest, o zi insorita va doresc!

Probabil ca ati aflat majoritatea ca nu mai scriu pe Dulapiorul.com. De ce? Pentru ca nu mai am timpul necesar, pentru ca vreau sa fac altceva. In ultima perioada Adi era destul de prins, Albert mai are si alte proiecte si am ramas singura cu blogul. Lucru nu chiar usor.

Nu imi place sa fac un lucru doar de dragul de a-l face. Imi place tot timpul sa fac lucrurile la un nivel inalt. Am simtit ca nu mai pot face asta pentru blogul la care am muncit atat de mult. Nu mai am timpul necesar si consider ca mai bine renunti decat sa ramai pe o linie de plutire.

Vreau sa fac altceva. Ce anume nu pot sa va spun exact, dar cert e ca am o dorinta nebuna de a invata lucruri noi si de a evolua. Vacanta aceasta, mai exact cele 4 luni de vara, mi-au fost de mare folos. Am trait cel mai negru an din viata mea si am invatat sa pretuiesc altfel lucrurile, viata, totul…

Am sa ma limitez la a scrie pe blogul personal, adica aici, cel putin pentru o perioada. Nu stiu daca voi mai reveni pe Dulapiorul sau daca voi mai participa vreodata la vreun astfel de proiect, cert e ca nu am sa incetez sa scriu. Am sa scriu despre lucruri si oameni care imi plac, care ma fac sa ma simt bine. In acelasi timp am sa scriu si despre cei care nu imi plac.

PS: Mai nou ma uit la filme si seriale foarte mult. Va recomand The Ugly Truth si The Proposal. I love Gerard Butler